Am citit de curând o carte despre patru prieteni și dorințele lor scrise pe bilețele, cu termen de îndeplinire până la următorul World Cup.
(Simetria dorințelor – Eshkol Nevo, unde dorința unuia devine realizarea altuia).
Vieți revizuite din patru în patru ani, dorințe împlinite sau nu, asta poate aduce World Cup în lume.
O pauză de patru ani în care să-ți împlinești visele.
O concentrare de forțe, mândrie și respect pentru competiție, în cele patru săptămâni de alergare cu mingea la picior, atât pentru cei din teren, dar și pentru toți cei care respiră în ritmul paselor și își suspendă viețile pentru această extraordinară simțire la unison.
Pentru că ce simt eu, este la fel cu ceea ce simți tu, chiar dacă echipele, culorile sunt diferite.
Citesc despre situații foarte triste legate de drepturile omului în Qatar, despre viețile imigranților sacrificate cu ușurință pe altarul zeului fotbal și îmi spun că niciodată competiția aceasta n-a fost mai controversată. Și atunci la ce bun? Dacă tot limbajul banilor e pe primul loc, tot strângerile de mână dincolo de uși zăvorâte primează?
Dacă e tot așa, atunci eu ce mesaj mai transmit copilului meu?
Pot eu în aceste conditii să am un mesaj coerent în ai spune că bucuria sportului e la același nivel cu bucuria prieteniei, că dincolo de competiție contează spiritul, contează să faci front comun cu partea luminoasă din tine și din celălalt.
Că tu în dreptul tău poți schimba o lume, chiar dacă lumea cuprinde numai cei trei-patru prieteni ai tai.
Pot eu trasminte copilului meu că energia competiției este motorul unei vieți, că cea mai importantă competiție este cea cu tine, când vezi că astăzi ești o variantă mai bună decât cea de ieri?
Ce mai pot eu să transmit în acest dificil context, World Cup 2022?
Cu gândul la toate acestea, primesc un mesaj pe School News.
“Știm cu toții că England are primul meci în 21 Noiembrie la ora 1:00 pm.
We’re playing Iran – it’s a must win game.
Este singurul meci în timpul școlii, dacă o să rămânem între cele 16 echipe, o să avem meciurile începând cu ora 3 pm. Ca urmare ne-am gândit să oferim copiilor șansa să vadă meciul Iran-England în școală, încurajam copiii să poarte England t-shirts sau altele în red, white și blue.“
Acest mesaj trimis de o școală obișnuită din South Yorkshire poate fi motorul ce pune în mișcare visele copiilor, poate fi energia ce se propagă prin inimi de copii, că în lume efortul fiecaruia contează, că direcția pe care o imprimi unei mingi undeva pe un teren pierdut la margine de countryside, îți poate da direcția unei vieți.
La fel și în Qatar, oamenii, dincolo de fotbal au propriile vieți, duc copiii la școală, merg la piața sufocată de condimente (unde îmi imaginez că un strănut poate transforma locul într-o tornadă de șofran, turmeric, cardamom etc), gătesc într-o nebunie de gusturi, au reușite, nefericiri și ambiții ca peste tot în lume.
Și acum, mai mult ca oricând copiii din Qatar visează fotbal.
Viața are ritmul ei oriunde te-ai afla, individual îl simți prin ceea imprimă în tine și familia ta.
Uneori este despre fotbal, dar de cele mai multe ori este despre a ține direcția bună, a avea grijă de tine și de oamenii din jurul tău, chiar dacă uneori visul tău este trăit aievea de altcineva și tu poți trăi visul altcuiva, într-o simetrie a dorințelor care chiar dacă nu-ți dă tot ce poți visa, te împlinește suficient ca să poți continua.
match, verb (LOOK SIMILAR)
match, noun (COMPETITION)
