Nicio ploaie în Anglia, trei săptămâni de soare, cel puţin în Yorkshire.
Zilele însorite îmi amintesc tot mai des, de zilele de vară din copilărie.
Zile lungi, calde, când aveam nemăsurat timp. Petreceam minute în şir urmărind cum se deplasează umbra câte unui nor pe pământ.
Eram fascinată de jocul ăsta de-a pitita, dintre soare şi nori, când se întâmpla să fie de-a lungul drumului aproape drept, din satul copilăriei mele, un sat de câmpie înşirat de-o parte şi de alta a drumului.
Vedeam umbra cum creşte pe drum, de parcă vedem un om plecat la treburile lui, grăbit.
Am fost şi încă sunt un observator. Mă uit cu atenţie în jur, să nu pierd momente, să “fotografiez” clipe pe care le păstrez atent în minte.
Aud că plouă des în România.
Şi-mi vin în minte ploile de vară din copilărie.
Iubeam furtuna dinaintea furtunii, furtuna din oameni, din păsări, din copaci, cu ferestre închise rapid şi pisici uitate prin ploaie.
Când venea ploaia de vară, trebuia să te mişti cu rapiditate, să strângi rufele de la uscat, puii de prin curte, să pui butoaiele sub streaşină pentru apa de ploaie, atât de dorită la spălat de rufe.
Dacă ploaia se încăpăţâna să toarne şi butoaiele dădeau pe dinafară, trebuia să le cari la şanţul de la poartă şi să le goleşti. Să faci o mulţime de lucruri prin ploaie, udat până la piele ca un scăldat de vară.
Odată cu soarele, ieşeam şi noi copiii afară, desculţi, să mărşăluim prin bălţile adunate ici-colo, pe cimentul încă cald sub picioarele noastre, prin iarba răcoroasă, mocirloasă şi smorcăitoare, lipa-lip.
Şi noroiul ieşea printre degetele de la picioare, un noroi proaspăt, care nu murdărea, vindeca.
Sunt recunoscătoare zilnic, în ultimele trei săptămâni, verii englezeşti, chiar dacă în fiecare zi am udat florile şi merii plantaţi în martie.
Sunt recunoscătoare pentru că m-am încărcat cu soare, căldură şi lumină. Dar cel mai mult, pentru că am simţit aici un aer de vară românească, de care îmi este dor, mereu.
Azi, maine, vin ploile. Să vină. Sunt pregătită. Pentru că acum am mai multă răbdare, să aştept din nou, vara românească în casa englezească.
photos: o parte din florile udate zilnic şi-o felie din “cerul meu englezesc”
