Vara trecută ne-am mutat în Anglia, o decizie care s-a conturat în timp, aș putea spune în ultimii cinci ani dinaintea mutării, confom întrebării, “ce ai făcut în ultimii cinci ani?”. Ce am făcut? Ne-am uitat lung la ușile închise și uneori trântite în fața noastră de către un sistem bolnav. Ne-am uitat lung la angajații care tot greșeau lucrările (am avut o fabrica de mobila), dar am continuat să-i plătim foarte bine, numai ca să nu plece.
Ne-am tot uitat lung în cont, în portofel și la un moment dat ne-am zis, gata, până aici!
Nu e ușor să pleci, să lași totul în urmă, dar pentru noi a fost singura soluție ca să rămânem funcționali.
Am venit în Anglia cu mașina, în care am pus tot ce am considerat important ca să supraviețuim cu doi copii, un cațel si o pisică. Am luat 4 tacâmuri, 4 farfurii, 3 oale și tuciul pentru mămăligă. Când un om își mută tuciul în altă țară, își asumă că-și mută vatra. Am împachetat lucruri timp de 3 zile înaintea plecării, dar momentul în care am pus tuciul în bagaj a fost esențial, în acel moment am simțit că nu mai există cale de întoarcere, m-am simțit ca și cum deja am plecat.
Am luat cu noi perne, pături, lenjerii, pentru ca trebuia să doarmă copiii pe drum. Printre păturile întinse cât era portbagajul de lat, am pus și vreo douăzeci de carți, trebuia să pun mai multe. Am luat fotografii, o icoană, câteva obiecte care contau. Am luat ace și papiote. Am făcut o mini casă, în ideea de a nu cheltui bani aici încă de la inceput, pe tot felul de nimicuri. Câteva luni după ce am ajuns aici, am tot înmulțit prețurile cu 5.6 cât era conversia Leu-Gbp la vremea când am plecat.
E nevoie să-ți asumi cu toată ființa o astfel de schimbare, să știi pentru ce o faci. Dacă vei clarifica lucrurile astea în mintea și inima ta, adaptarea va fi mai ușoară și vei fi mai determinat să reușești.
Tot timpul trebuie să-ți propui să evoluezi, să faci pasul următor, să nu te plafonezi. Aici poți face mereu mai mult, nimeni nu-ți va pune bariere legate de varstă, sex, culoarea pielii.
Acum dupa un an si 3 luni de Anglia, copiii nostri vorbesc engleza fluent, eu și soțul meu lucrăm, am făcut cursuri ca să ne putem angaja mai bine, am schimbat 3 mașini, am închiriat o casă mai bună, respirăm, respirăm, respirăm. Avem creierul si sufletul liber să visăm, să ne facem planuri, să ne ocupăm de pasiunile noastre. E o reîntoarcere în propria matcă, pentru că nu ne mai este frică de ziua de mâine, știm că mâine va fi bine.
Chiar si după Brexit! (…)
fotografie © tarabucatelor.ro
Blogs
