Daca nu stiați, aflați acum că organizăm un „Friends Party de Marțișor” pe 2 martie, un party făcut ca să ținem aproape, să fim mai prieteni, să fim mai uniți, să ne bucurăm împreună ca avem un loc unde să zguduim podelele pe ritmuri româneşti.
Toate bune până aici, dar voi nu prea raspundeti la chemare, mai ales voi din Barnsley, ca avem din Nottingham, din Leeds, dar Barnsley nu prea.
Toata treaba este gratuită pentru voi dar cu costuri serioase pentru noi, ca avem DJ roman, cântăreața de muzică populară, o să aducem și ceva mâncare, picturi pe față pentru bucuria celor mici și mari, premii și alte cele, toate costă.
Ideea este că dacă mișcăm comunitatea se mişcă și cei de la Council pentru noi, deja am vorbit și vor veni să ne vadă în acțiune pe 2 martie, așa că șanse sunt pentru a organiza ceva mai mare pentru copiii noștri, de 1 Iunie (avem deja mici cantărețe de muzică populară, trupe de dans, mascote, magician, etc), pentru o amenaja un spațiu unde să ne întâlnim mici și mari, pentru un festival anul urmator și pentru multe altele, ca idei avem, susținere începem să avem, în schimb comunitatea e „sublimă dar lipsește cu desăvârșire”, vorba lui Caragiale.
Și atunci ce ne facem „bibicule”!? Că vrem distrație, vrem recunoaştere că suntem români, și uite cât de frumoși și deştepți suntem, dar când e sa dăm un click pe site, sau un share la prieteni, sau să venim la o petrecere unde să fim printre ai noștri, ne luam cu viața personală, cu n-am timp, cu n-am energie, cu de asta îmi arde mie!
Pai când esti la 3000 km de România, cam de asta ar trebui să-ți ardă, că altfel constați că tot faci, tot realizezi, împarți bucuriile și necazurile cu câțiva prieteni, români, englezi etc, dar nu ai sentimentul ăla de apartenență la ceva mai mare decât familia ta, decât grupul de prieteni, nu ai comunitatea, nu ai România extinsă. Pentru că poți avea 25 de ani de Anglia, accent posh English, și când auzi primul acord dintr-o sârbă, tresare inima în tine, nu trebuie să mi-o recunoşti mie, știi tu mai bine.
Și nu scriam asta dacă nu-l vedeam pe soțul meu supărat, că v-a trimis personal mesaje pe Facebook, o noapte întreagă și reacția a fost spre zero.
Soțul meu a avut un AVC acum trei ani, consider că nu este în totalitate refacut dar îl las să-și urmeze visul, pentru că un om fără planuri e precum o busolă fără ac.
Așa că dragilor, haideți să gândim la o scara mai mare, haideți să ieşim din rutină, haideți să creăm împreună o comunitatea românească care să mişte lucrurile în South Yorkshire și din când în când să zguduie podelele.
Dupa ani de cercetări (nu știu dacă sunt implicați cercetătorii britanici J), s-a desprins o concluzie despre ce îl face pe om fericit și împlinit, zice că nu sunt copiii, nu e familia, ci calitatea relationships pe care le are.
Tu cam ce relație ai azi cu comunitatea?
P.S. Ai aici link ul de acces:
