About me

Carmen Vornicu

Writing, this essence of thought that is laid out on paper, is an aspiration towards something I cannot grasp.

This is perhaps where the need to keep my thoughts agile comes from. I let them run around the fields, take them out into the air and sun.
When my thoughts go crazy, I leave them in the rain, and forget them there, until they beg me to come inside, to warm up.

There are moments in life that hurt, then I write to reach the familiar breath again, so that my soul will no longer be like a balloon, so that it will no longer float adrift, so that it will come back to me.
The letter takes my hand, caresses my head, asks about my health, talks to me like a best friend, and shows me that it cares.

De ce Anglia prin ochii mei?

De ce Anglia prin ochii mei? Simplu. E singura perspectivă din care pot să văd clar. Nici ea nu e 100% infailibilă, pentru că depinde de o multitudine de factori, schimbători ca vremea englezească.

Aici vreau să adun ceea ce retina a păstrat ca fiind important din contactul meu cu o țară care mi-a devenit a doua acasă.

Sigur, trăirile tale pot semăna cu ale mele, sau pot fi esențial diferite, pentru că le simțim prin unicitatea ființelor noastre.

Cred că e nevoie să povestim ceea ce trăim și simțim, mai ales când schimbăm țara, limba, vatra, pentru că perspectiva mea poate împlini nevoia ta de adevar, poate umple spațiile goale din ceea ce știi deja, poate alina durerea ta.

Și desigur, reciproca este valabilă, ce-mi transmiți tu poate întregi viziunea mea, poate să-mi păstreze intactă încrederea că rămânem uniți și mă poate încuraja să continui să dăruiesc în jur, trăiri și simțiri.

Writing inspires and exhales me, it inspires my mind so that everything that is sent to it, after dictation, can be exhaled on paper.
Scroll to Top