Children First!

Astazi au apărut poze, video, reels uri de la Friends Party, am văzut bucuria și energia acestei nevoi de  împreună care ne-a facut pe noi să pornim în aceasta aventură și pe voi să vă alăturați. Să vă îmbrăcați copiii în ie, să-i luați de mână si să veniți până în Wombwell, la noi, în contrysite ul englezesc.

M-am uitat la pozele voastre și acolo am rămas, cu ochii și inima la copiii noștri. Cred ca ei au nevoie să aparțină, să se identifice ca români, chiar mai mult decat avem noi.

Cresc foarte repede, împărțiţi între două lumi, fără să aparțină în totalitate nici uneia, dar înclinând balanța către România pentru mama, tata, bunicii, pentru voi cei care le sunteți bază în startul lor în viață. Dar nimeni nu trăiește suspendat undeva, doar cu propria viață, țoti avem nevoie de oameni în jurul nostru, copiii noștri cu atat mai mult.

Nu este suficient că avem prieteni, câteva familii, români, cu copii ori nu, deși uneori putem să suplinim România și numai cu atât.

Putem, pentru ca noi ne-am mutat aici cu Romania întreagă în noi.

Dar pentru copiii noștri România poate însemna numai câteva persoane în plus la masa de Paște.

Și atunci unde se naște în ei apartenența, unde-i mândria de român, unde-i identitatea, daca noi nu le oferim o țară?  Chiar și una văzută din afară.

E.H. este un băiat de nouă ani care nu a fost niciodată în România, poartă ia firesc și se uită cu ochi strălucitori la ce facem noi adulții pentru el la Friends Party.

E.H. și-a pus pe raftul special de acasă, în locul celor mai tari mașini din colecție, tot ce a câștigat el și sora lui la Friends Party, valoroase trofee. (vezi fotografia de coperta)

Alte două fetițe au plecat în dimineața de luni cu medaliile în buzunar să le arate la teacher.

Sunt sigură că ei rămân cu mai mult decât atât și undeva acolo în background rulează imagini cu costume populare, stegulețe;  sunete, acorduri de vioară, bătaia piciorului în podea la sârbă; cuvinte „frunza verde siminoc, tare-mi place ca să joc”.

Dar mai ales rămân cu senzația că au fost undeva care seamănă cu ce știu de acasă și încet, încet crește în ei ideea că România nu e doar la ei în casă, ori o chestie virtuală, ori doar 3 săptămâni de vacanță, ci este aici la doi pași, în comunitatea românească.

Ca urmare, asta avem de făcut dragii mei, să-i punem mereu pe primul plan şi împreună să le aducem România mai aproape.