– Mâine trebuie să mă îmbrac ca în al doilea război mondial.
– Şi acum îmi spui? Ce crezi că pot să fac eu până mâine? Aaaa da, am o idee, ce-ar fi să te îmbraci în comunist ilegalist? Am eu o şapcă pe undeva, ce-ți trebuie ție soldat, soldați se fac toți!
– Auzi! strigă la mine luând-o la fugă în sus pe scări. Eu în viaţa mea, niciodată, n-o să fiu comunist!
– Stai frate, ce te superi aşa! mă țin eu după el. Ce ştii tu despre comunişti?
– Ştiu că sunt ăia negativi şi că prin România şi preşedintele a fost comunist, că românii în al doilea razboi mondial mai întâi au fost cu unii, apoi s-au dat cu alții!
– Nu te mira, în România la fel e şi acum şi tot aşa comuniştii sunt peste tot! Dar ştii tu că mâine e ziua României?
– Cum adică? întreabă el aşezându-se pe treapta cea mai de sus a scării.
– Adică aşa bine, e ziua României, cand s-a unit Transilvania, Basarabia şi Bucovina cu România mamă, la 1918, şi au făcut o Românie Mare, un fel de Great Union, cum e aici Great Britain.
De asta e ziua României! îi spun uitându-mă în sus la el.
Mā uit în sus la copilul ăsta şi am un flash că mă uit în ochii viitorului. Va fi bine, chiar dacă o să mai dureze, până când cei care au acum 10 ani, vor striga din nou la 20 de ani – comunişti n-o să fim niciodată!
– Ştii ca apoi am pierdut Basarabia, în al doilea razboi mondial, cel pentru care te îmbraci tu mâine în comunist ilegalist!
– S-o crezi tu! O să-mi desenez singur un costum, ştiu exact ce-o să-mi fac!
– Foarte bine, aşa şi trebuie, mereu am crezut că de noi depinde cum desenăm viitorul! Hai, să ai spor!
– Auzi mami, înseamnă că dacă mâine e ziua României o să vină oameni la casa noastră nuu?
– Nu, n-o să vină, că “deşteapta” de maică-ta nu s-a gândit!
La mulți ani, România!
Tort, nu ți-am făcut!
photo © Alex Galmeanu Photography
Blogs
