Îmi place în Anglia încrederea oamenilor în autorități, liniştea pe care o au când se întâmplă câte o nenorocire, nimeni nu se lamentează, nimeni nu-şi dă cu presupusul cum ar trebuie să se procedeze.
Se aşteaptă ca autoritățile să intervină.
Acum 1 ora, la 1:16 incendiu, zburau scânteile prin curțile tuturor, dar n-am auzit nici pâs.
Am deschis fereastra şi la două case de mine se discuta liniştit tot de la o fereastra.
Eu, am iesit in stradă şi am luat-o de nebuna în direcția focului. Nu ştiam de ce mă duc dar până să ajung la foc am întâlnit pe cineva şi am întrebat dacă au fost anuntați pompierii. Ea liniştită mi-a spus că da, trebuie să apară. Eu, neliniştită am întrebat: -Are you sure?; – Da, e in regulă îmi răspunde, ea.
Simplu.
M-am întors acasă, trecuse 1 minut, maşina de pompieri deja sosise, fară sirenă. Linişte.
Totul a durat 15 minute, dar încrederea în autorități s-a construit în zeci de ani de datorii onorate.
Mi-ar plăcea să fie şi la noi aşa, să ştim că ne putem baza.
