Marea Britanie stă să ia foc în această noapte.
Este ‘Bonfire and fireworks night’, cunoscută şi sub numele de ‘Guy Fawkes night’.
Noaptea de 5 noiembrie se afla sub semnul focului şi este sărbătorită în Marea Britanie de la 1605, când nişte băieţi catolici au pus la cale să arunce în aer clădirea Parlamentului şi pe regele protestant King James I of England and VI of Scotland.
Scopul era să-l înlocuiască cu unul de-al lor, catolic, care evident le urmărea mai atent interesele.
Nimic nou, viața era guvernată tot de interese și la 1600.
Partea proastă pentru catolici a fost că în jurul datei de 5 noiembrie, băiatul pe care ei l-au ales să se joace cu chibriturile în beciul Parlamentului, Guy Fawkes, a fost prins.
Probabil se odihnea pe un butoi cu praf de puşcă, după ce poate trăsese mai multe guri de whisky, din butoiaşele cărate special în beciurile Parlamentului împreună cu băieţii din ‘Gunpowder Plot’, ca să nu se plictisească până la aprinderea chibritului.
Asta cu băuta e de la mine, istoria nu confirmă aşa ceva. 
Cert este că i-au prins, înainte să scapere chibritul, sau amnarul, sau orice altceva declanşa scânteia la 1600.
Ideea este că ‘Gunpowder Plot’ nu a luat foc, s-a stins înainte să se aprindă şi atunci când protestanţii şi-au dat seama pe lângă ce au trecut, s-au gândit să dea ei foc în locul catolicilor, să facă focuri organizate în semn de sărbătore.
Şi dacă pe lângă foc tăiau viţelul cel gras, curgea berea şi whiskyul, cine, ce treabă avea? Mai cânta și un menestrel, iaca celebrarea!
La fel facem şi acum, până şi noi românii am învăţat să dăm foc la grătare, să curgă ţuica, berea şi muzica, mai ales la câte o votare, când ne bucurăm foarte tare, că a ieşit cine trebuia.
Ca urmare, noi cei cu domiciliul mutat forţat de viaţă şi împrejurări în Regatul Unit, în noaptea acesta suntem ‘on fire’.
Azi ne scânteiază focul în ochi, ni se bucură copilul interior, si cel exterior dacă avem în dotare, ni se sperie prietenul căţel foarte tare.
Te doare inima când vezi un golden retriever, cum am eu, cu ochii umezi, tremurând din toate cele patru picioare şi privindu-te ca pe salvatorul lui din ‘apocalipsa pentru căţei Bonfire’.
Nu contează ce îi spui, nu te crede orice i-ai spune, ar vrea să se ascundă undeva şi nu găseşte unde, nu mai poate nici un sunet articula, nici scheuna.
Anul trecut îi spuneam, stai calmă Sasha, nu vei muri din asta, Sasha, uita-te la mine, Sasha, nu este astazi ziua în care vei muri! Da?
Şi ea nimic, lipită de piciorul meu sta, dacă mă ridicam, odată cu mine se ridica şi mă urma peste tot cât ținea toată nebunia.
Chiar mă gândeam anul trecut să-mi deschid o firmă de protecţie şi consiliere căţei în perioada Bonfire.
N-ar fi o problemă, pot lucra cu ei tot anul, să-i pregătesc, să le prezint modelele de artificii, sunetele pe care le au fiecare, culorile.
Aș studia cu ei metode de acoperire, de exemplu muzică rock la căşti, pus capul în nisipul din litieră pisicii, dacă există, deschis şi utilizat aspiratorul.
Şi dacă după atâtea ‘skill-uri’ practicate, pe 5 noiembrie tot o vor lua razna, aş spune că e nevoie de mai multă consiliere, că e un caz mai dificil şi e nevoie de timp.
Acum mă întreb de ce am uitat să deschid o astfel de firmă?
În rest toate bune, strălucire şi bucurie scânteietoare vă doresc de Bonfire.
Later edit:
Am fost ‘on fire’ de Bonfire, în parcul Hemsworth Water Park.
Am condus ceva până acolo, iar la întoarcere am stat în trafic minim 40 de minute, era nebunie de maşini.
Avem şi poze de la fața locului, în ultima este Sasha noastră, cea la propriu speriată de bombe.
Focul a fost impresionant.
La un moment dat simţeam ca-mi arde fruntea şi mi se încălzesc cam tare ochii, dar îi spuneam lui Tudor, care era un pic speriat, ca focul a atins maximul şi de acum se micşorează, când de fapt tot creştea.
Este pentru prima dată când văd un foc, care sub ochii mei pare că se transformă într-o entitate vie, cu ochi de jar şi privire arzătoare.
La sfârşit, după artificii, era numai bun pentru vreo 10 porci la proțap.
Cheers!
