Astăzi la ora 11 a.m., când sicriul Reginei a ajuns la intrare în Westminster Abbey, lumea întreagă s-a concentrat în pașii celor 8 soldați din 1th Battalion Grenadier Guard, care au purtat sicriul pe umeri.
Lumea întreagă și-a ținut respirația, o secundă, două.
Pentru că în acel moment toată planeta, la unison, și-a întors fața către Regină.
Unii au simțit nevoia să se încline, alții nu, dar nimeni nu a rămas indiferent.
Ultimul drum al Reginei a creat emoție, o vibrație mai înaltă decât se află în gândurile și trăirile obișnuite.
Slujba, așa cum o știu din biserica mea, a fost complet diferită, a fost de fapt o exprimare a admirației, gratitudinii, o celebrare a vieții celei care a fost mama acestei națiuni britanice, Queen Elizabeth II.
Un tribut adus vieții a fost și prin muzica aleasă. Corul a cântat muzica compusă pentru încoronarea Reginei în 1953, sau imnul cântat la nuntile Prince of Wales cu Camilla Parker Bowles și Prince William cu Catherine Middeleton.
O conexiune profundă între cei aflați în interiorul Westminster Abbey (regi, regine, lideri de națiuni, demnitari, toată forța acestei planete care uneori se mișcă după ei), și oamenii din stradă care așteptau acolo din zori, s-a creat prin cele 2 minute de silence, în care toate diferențele sau șters și toți au fost egali în durere.
Pentru mine, de o frumusețe încărcată de semnificație, a fost apariția în balcon, la sfârșitul slujbei, a cimpoierului Reginei, singur, pentru un ultim cântec-bocet.
Și apoi plecarea lui de la balcon continuând să cânte. Liniștea profundă în care se auzea numai tânguitul cimpoiului, mai încet, din ce în ce mai încet.
Scris de mână între florile de pe sicriu, un card, “In loving and devoted memory. Charles R”.
R vine de la latinescul “rex”, Rege.
Copiii mei au participat în felul lor, au intrat, au ieșit, au pus întrebări, au căzut pe gânduri.
Tudor după ce s-a uitat puțin și a înțeles că Regina este acolo în coffin, a venit să stea pe fotoliul meu, m-a luat de după umeri și mi-a zis:
– Tristă zi pentru Anglia, nu-i așa?
– Nu numai pentru Anglia, i-am răspuns. Nu numai!
