Am căutat, mărşăluind pe străzi, un loc unde să mâncăm. Din cele 365 de zile ale anului, am ajuns în Belgia, fix de ziua ei.
Din aceasta cauză majoritatea locurilor erau închise. Până la urmă am găsit unul, Incognito pe numele lui, în grădina căruia am pătruns ca în Eden.
Mâncarea de după Canalul Mânecii, brusc capata gust; pâinea baghetă crocantă ; frites, cartofii belgieni trecuți prin 2 cuve, mai întâi fierți, după care aruncați în cuva responsabilă cu crusta aurie.
Am început să simt gustul de acasă, gustul european, ştim cu toţii că în Anglia gustul e destul de des trecut absent nemotivat.
Copiii au fost dezamăgiți când am intrat în Franța, pentru că nu mirosea a croissant, ci a peşte, dar Belgia a câştigat aurul, pentru pâine, frites, impecabilul ospătar armean Arakel şi pentru curățenia ca de bathroom de pe străzi. Străzile arată, cel puțin în Tienen, de parcă toți, cu trei ore înainte, au ieşit cu mătura, mopul şi aspiratorul.
Suspectez că primarul îi obligă să facă asta, şi după cât de zâmbitori, prietenoşi, atenți sunt toți, cred că le pune şi ceva în bere. Belgium, you are so nice!
Happy Independence Day to you!
Fijne Feestag Belgie!
La mulți ani, Belgia!
