Religia fotbal are adepţi şi drept credincioşi peste tot în lume.
Viteza unui şut de gol, zguduie mulţimi, iar unda impactului într-o biată plasă, se propagă în jurul globului cu viteza fulgerului.
Ea face ca businessman ul de pe Wall Street să se îmbrăţişeze în stradă cu homeless ul, ca doi necunoscuţi îmbrăcaţi în acelaşi culori, să cânte şi danseze împreună sau după caz să-şi plangă unul altuia pe umăr.
Un gol venit la timp poate salva o relaţie, soţul îşi îmbrăţisează soţia deşi poate n-a mai facut-o din Cretacic, doi vecini se împacă, poliţistul îţi zâmbeşte şi te invită să mergi mai departe, fără să ţină cont că din euforie ai trecut pe roşu.
Viaţa vibrează de entuziasm ca bucuria unui gol trimis în vinclu, care în prima secundă ai crezut că este iluzie optică.
Fotbaliştii sunt semizei purtaţi pe umeri când le ies pasele, blamaţi când li se încurcă picioarele.
UEFA a decis ca Euro 2020 să se joace în 2021, fotbalul nu poate să rămână repetent. Noroc ca Euro se joacă din patru în patru ani, aşa că se putea juca şi până în 2023. Dar băgaseră oamenii aia bani, tăiaseră porcu’ şi viţelul, tipăriseră invitaţiile cu 2020, anunţaseră toate rudele, arvuniseră lăutarii, nu se făcea să n-o mai facă.
Cum fotbalul şi cu mine ne vedem fiecare de treburile noastre, era să treacă şi Euro ăsta pe lângă mine.
Noroc cu Tudor, care mi-a spus că poate să se ducă la şcoală cu o oră mai târziu, pentru că este Euro şi şcoala înţelege că din acest motiv copiii se culcă mai tarziu
Cum adica? What?
Capul meu nu poate procesa acest lucru. Dar totuşi câtă logică are.
Anglia îşi încurajează copiii să se uite la fotbal, să-şi dorească să devină la fel ca semizeul jucător, la fel ca doctorul care în 2 min la făcut să se ridice, la fel ca antrenorul ce a adus strategia de joc, la fel ca arbitrul, şeful tuturor.
Anglia se gândeşte la viitor şi-i ajută pe copii să viseze.
Din aceasta cauza pentru mine Anglia e deja câştigătoare.
Meciul din finala Euro 2020, din seara aceasta, Italia-Anglia va propaga o energie care tangenţial ne va atinge pe toţi, italieni, englezi dar şi români adoptaţi în ambele ţări.
Să învingă sportul, competiţia şi bucuria vieţii, zic.
Deşi azi când am venit acasă am gasit casa aşa cum se vede în poză, cu steagul Angliei fluturându-mi la fereastră. Cum ştiam că nu am aşa ceva la geam, din mersul maşinii nu am recunoscut casa, am trecut pe lângă ea câteva case în susul străzii până când creierul mi-a spus:
– Hei, curţile astea sunt după tine, nu înaintea ta, întoarce-te!
Am întors şi am condus cu 10 la ora ca să văd de ce am ratat-o prima data. Noroc că uitasem să sting becul de la uşă, aşa am gasit mai uşor casa şi mi s-a aprins becul că de fapt ţin cu Anglia.
Come on England! Come on!
Later edit:
Bucurie mare pentru italieni şi pentru românii din Italia.
Thank you very much, Italy! Congrats, pentru cupa Euro 2020!
Grazie mille, England, pentru ca ai jucat finala!
Hai România!
