Ora 3:27 Am visat România şi somnul s-a dus.
Am visat-o într-un capot ieftin de diftină şi în papuci de plastic. Părea că de abia a ieşit din spital, stătea cu fața la o casă de pariuri, căutând cu privirea să-şi joace viața la păcănele sau să-şi amaneteze puținul pe care-l mai avea într-o sacoşă de rafie.
Am visat România ca într-o imagine capturată în luna august, la 10 minute de cand m-am întors în Bucureşti, imagine care de atunci mă bântuie, pentru că a fost tulburător să mă întorc la astfel de imagini.
După doi ani fără România în ochi, le-am uitat, te obişnuieşti oriunde te-ai afla cu ce-ți oferă mediul şi nu mai distingi ce se încadrează în peisaj şi ce nu.
O femeie în vârstă pe o stradă din Bucureşti, îmbrăcată într-un capot de diftină, face parte din peisaj, din normalitatea locului, dar îți scrijeleşte retina dacă se întâmplă să uiți.
Şi eu am uitat. Până în acea zi de august, când odata cu click ul declanşat pentru această captură, s-au reactivat toate imaginile pe care le-am asimilat de-a lungul unei vieți: copiii mereu adormiți în brațe la mame tinere, pe scări la metrou, bătrâne cu basmale negre întinzând mâini zbârcite la câte un colț de stradă, puştii spălători de parbrize, seringile aruncate pe jos la locurile de joacă dintre blocuri, cerşetorii cu miros înțepător şi privire halucinantă.
Toate acestea fac parte din mediu, normale, obişnuite, de neschimbat şi uşor de uitat dacă schimbi locul. Amănunte.
Dar de fapt tocmai durerea din aceste amănunte ne-a trimis departe de acasă, să trăim normalitatea altor locuri.
Şi uităm să facem schimbări, putem fi oriunde, înăuntru sau în afara României, aceeaşi matrice aplicăm mereu.
Acesta este Matrixul nostru, multiplicat la infinit: să alegem răul cel mai mic, să ne mintă politicienii, să batem pasul pe loc, să privim c-o ridicare din umeri cum se fac jocurile, cum se împarte ciolanul, cum se ruinează vieți, cum trăim în genunchi, cum ‘suntem jucați la pariuri’, până începem să avem insomnii cu o țară care, deşi ne priveşte pe fiecare, am obosit de mult cu toții, s-o mai privim în ochi.
Nimic important. A fost numai un coşmar. Culcă-te la loc! Mai este multă noapte până în zori.
Blogs
