Mă întreb deseori dacă plecarea din România mi-a deschis în background nişte aplicaţii ciudate care rulează de capul lor?
Le ţin pe toate în echilibru aici în Anglia? În mare măsură, da. Pentru că fac ce trebuie făcut, aici unde sunt şi zilnic adaptez lumea mea interioară la exteriorul exprimat în engleză.
Uneori îmi iese aşa de bine că-mi vine să-mi dau premii, alteori mi se pare că tot progresul făcut, mă trimite instant înapoi, în prima zi aici. Atunci, într-o zi de septembrie, când am ajuns am sunat la numărul de pe o cartelă telefonică de 5 lire. Pentru că n-am ştiut cum să activez nu ştiu ce opţiune mi-au zburat 5 lire din cont, la secundă.
Sunam la numărul de pe cartelă ca să văd unde mi s-au dus cele 5 lire şi dacă mai pot apela sau trebuie să pun iarăşi bani pe cartelă. Nici acum nu ştiu prea bine cât am înţeles engleza în convorbirea cu primul call center englezesc, probabil vreo 30%, că accentul, că nimic nu suna ca din carte, că oboseala, toate.
Dar ştiu prea bine cum m-am simţit în parcare la Tesco încercând să găsesc o soluţie să am bani pe cartela telefonică cât să pot suna pentru NINO. Am avut timp să mă supăr, enervez, frustrez, îngrijorez, disper, să trag adânc aer în plămâni, de fapt să oftez. Dar nu am avut timp să-mi plâng de milă, pentru că nu e loc de plâns când te lupţi cu propriile neputinţe, când viața îți pune oglinzi în faţă și nu vrei să te vezi, pentru că atunci nu-ţi trebuieşti, eşti centrat pe exterior, ca să rezişti, ca să trăieşti.
Când n-am mai putut mi-am luat o pauză şi m-am uitat în jur, aveam 30 de minute de când coborâsem din maşină, în Anglia. Aţi ajuns la destinaţie, a zis GPS-ul, deşi destinaţia era o parcare de Tesco.
M-am uitat în jur şi am văzut oamenii, cam mulți supraponderali, m-am mirat, se întreptau către Tesco pentru şi mai mult consum, am văzut în magazine angajaţi de 60+ şi m-am gândit cum îi ascundem noi chiar si pe cei de 50+, ca şi cum n-ar mai fi buni de nimic, ca şi cum n-ar exista.
Am văzut că oamenii fac lucruri la fel ca peste tot în lume, parchează maşini, plimbă cărucioare, umplu portbagaje. Aceste gesturi cunoscute mi-au indus o stare de bine, am avut repere şi m-am agăţat de ele.
În schimb, GBP urile de pe carduri şi cele din portofel n-au rămas de loc agăţate, ele eu fost primele care s-au mutat în Anglia, de fapt le adusesem acasă, de asta fugeau care încotro, fericite că au ajuns. GBP urile s-au mişcat mai bine decât noi, şi-au găsit locul în sistemul monetar englezesc cu o rapiditate care mă lăsa fără respiraţie, calculele se împiedicau în rata de conversie şi-mi sărea mereu spre dreapta virgula dintre cifre, nu ştiu cum, dar parcă instant o cifră de 4,25 devenea 42,50, pentru că a doua zi să tragă după ea 425,00 într-un zbor nebun.
Când mă gândesc la acele zile simt ca şi cum un vârtej m-a absorbit, m-a învârtit, m-a răsucit, m-a aruncat dintr-o parte în alta, fără să-mi lase o clipă să mă adun.
E bine să-mi aduc aminte, mai ales când cred că n-am făcut destul, că nu m-am mişcat suficient de repede, e bine să-mi aduc aminte, să văd ca în doi ani jumatate am făcut foarte multe şi mai ales am reînvăţat să trăiesc cu seninul şi liniştea.
În tot acest timp România a rulat aplicaţiile ei ciudate, în capul meu, în sufletul meu, România a fost tot timpul prezentă, zi de zi.
Cred că pot să-mi scoţi de tot placa de bază şi România tot va rula ceva, de pe un hard extern, de pe un memory stick rătăcit, dintr-un slot DIMM uitat înfipt în background, ca un ghimpe.
Şi ce mi-ar mai lipsi acum, când până şi cărţile în limba română mi le trimite Jeff Bezos la uşă, că asta mă lăsa fără aer până să plec din România, nu mâncarea cu gust românesc, că poate n-o găsesc.
Ca urmare ce-mi lipseşte?
Păi, ce să-mi lipsească, fix România aia de care oricum nu aveam timp acasă, s-o văd şi să mă bucur de ea, că eram prinsă cu altele. Şi nu e un paradox că tocmai partea aia îmi lipseşte? Cea pe care oricum n-o prea vedeam şi găsise ea, tot aşa, o cale să ruleze în background, cât timp eram eu ocupată cu supraviețuitul.
Şi dacă e cam la fel, de ce câteodată se vede dureros de diferit?
