Vine o vreme când devine capital să-ți vezi capitala.
Am filmat străzile din Bucureşti ca să-mi ajungă atunci când o să mă strangă pereții englezeşti, când orizontul o să mi se îngusteze şi iar o să tragă cineva draperia, în urma mea, peste România.
De ce să-ți lipsească un loc unde ai trăit de toate? Bune, rele, adunate.
Pentru că respiri un aer atât de familiar, poluat ce-i drept, dar de un balcanism emblematic.
Această amestecătură pestriță, îți schimbă perspectiva la fiecare colț de stradă, această discrepanță între nou şi vechi, între bogație şi sărăcie, între civilizat şi grobian, e atât de incitantă, că simți Bucureştiul ca pe un personaj.
El joacă magistral rolul de țăran deştept cu un zâmbet şiret în colțul gurii, cu mâna pe chimir, capabil să-i învârtă pe degete pe domnii spilcuiți, pentru că, n-o mai fi fost el la oraş, dar se descurcă în orice fel de ‘codru’.
N-ai cum să nu fi de partea lui, chiar dacă nu te identifici cu el, tot te cucereşte şi te trezeşti că-i ții pumnii, poate reuşeşte.
Bucureştiul vara are un aer uşor prăfuit, indiferent cât fucționează aspersoarele pe zonele verzi, miroase a praf încălzit la soare, şi-ţi pare că undeva mai prinzi un ecou din vechiul său Eu, din glasul vânzătorilor de bragă ce-şi strigau marfa în stradă, din scațâitul tramvaielor, din mirosul mahalalelor.
Am avut grijă să iau cu mine, video, străzile lui din acest august, ca să nu mai intru pe webcam ul de la Unirii, cum făceam în primele luni de Anglia, să vad o bucățică din el, de la fântâni.
Am revăzut câte ceva din Bucureştiul acestor zile, nu tot ce aş fi vrut să revăd, am fost în parcul cu lac al copiilor, parcul IOR, am fost la mall, Park Lake, Mega Mall, la fosta şcoală a copiilor, am bătut la picior Sectorul 3 atât cât am putut. Am revăzut apoi calea Victoriei, Universitate, Rosetti, calea Moşilor.
Am ajuns în libraria Cartureşti, la film cu copii, am mers cu metroul, cu autobuzul, cu tramvaiul.
N-am ajuns în Centrul Vechi, n-am ajuns la Unirii, n-am ajuns în multe locuri, nu-i bai, data viitoare.
Am văzut în Bucureşti oamenii.
Feţe concentrate să termine sprintul ce nu se sfârşeşte vreodată.
Zâmbetul pe care îl trimiți către cineva e posibil să nu se mai întoarcă, sau după caz, se stă câteva secunde în expectativă şi ți-l trimit înapoi, chiar şi prin mască.
Am vorbit cu necunoscuți pe stradă care după două minute mi-au arătat în telefon poze cu nepoții şi asta m-a făcut să mă simt acasă.
Tot acasă m-a făcut să mă simt şi zgomotul picamerelor, scârţîitul escavatoarelor, pentru a-N-a schimbare de borduri din Sectorul 3.
Dar acum n-ai ce să zici, se pun borduri albe, pe semirotund, model toamnă-iarnă ’21-’22, ultimul răcnet în moda de borduri, ce n-a văzut Londra sau Parisul. Bucureştiul e un oraş în pas cu moda.
Bordură lângă bordură, până când ajungem la Lună!
Uitați aici o propunere de slogan, d-le primar! E free, o puteți folosi!
Am auzit claxoane cât pentru vreo 10 ani de Anglia, dacă nu mai mult. Claxonul vorbeşte în Bucureşti, el are tonalități diverse şi te înjură de mamă direct, printr-un sunet strident ce-ți scrijeleşte cortexul.
Pentru Bucureşti aţi putea să inventați şi legalizați, claxonul mix, sunete şi vorbe, 3 propoziții urlate, înregistrate, să nu-şi mai rupă băieții corzile vocale când le rămâne podul palmei înfipt în mijocul volanului.
S-a construit mult în Bucureşti în ultimii 2 ani, mult beton şi sticlă, clădiri de birouri, de multinaționale, aşa păreau, dar în intersecții nu s-a schimbat nimic, copiii spală în continuare sticla de parbriz.
Aşa e la Bucureşti, un aer balcanic, mai mult de sud de Dunăre, cu miros de mici cu muştar, pe farfuria de carton, lângă nelipsita scobitoare, cu shaorma cu de toate de la Dristor kebab şi baclavaua de la prietenii turci, cu vorbele colorate de la piaţă, dar şi cu ştaiful din centru, cu eleganța magazinelor, a foaierelor de teatru, cu librăriile, bibliotecile, muzeele, galeriile de arta, bisericiile.
Fiecare pas pe care l-am făcut pe caldarâmul încins al Bucurestiului a fost un pas către mine, m-am căutat şi m-am găsit în Bucureşti.
Pentru ca Bucureşti, ESTE pentru mine ACASA.
