A doua ediție a Friends Kids’ Festival îmi aduce în prim-plan tot stresul, emoțiile, neputințele primei ediții, pentru că acestea au lăsat urme adânci în noi, mai adânci decât împlinirea unui vis – un festival pentru copii, familii, prieteni, organizat în zona Barnsley.
Despre ceea ce am împlinit nu am vorbit prea mult, nu am ținut vii paginile social media. E nevoie de retragere după o bătalie, pentru a analiza unde te afli și din ce punct poți s-o iei de la capăt, în caz că ai această frumoasă nebunie de a continua, în pofida tuturor piedicilor sau mai ales atunci.
E greu, al naibii de greu, când vrei să faci să stea în picioare ceva care se clatină dinspre toate punctele cardinale. Pentru că fiecare pas are greutatea lui și nu pot spune că experiența face lucrurile mai ușoare, aduce numai mai multă claritate.
Lucrăm pentru Friends Kids’ Festival cum știm noi mai bine, cu gândul departe, la copilărie, visăm să devină un reper pentru copiii noștri, aici, departe de țară, în South Yorkshire, să se gandească la festival ca la un cadou pe care-l primesc de fiecare dată, de ziua lor, 1 iunie.
Așa cum, pentru mine nu putea începe școala fără bâlciul de la Titu din 14 septembrie, de unde musai trebuia să plec cu o minge din hârtie creponată, umplută cu rumeguş, care prea repede își vărsa conținutul lemnos și cu un hopa-mitică, forțat cu o bucată de plumb să stea mereu drept.
Nu ştiam atunci, în acele zile fericite, că voi deveni acel hopa-mitică, că viața va face pentru mine zeci de răsturnări de situație și eu ca un hopa-mitică autentic, îmi voi găsi verticala de fiecare dată.
După ce vedeam circul, motociclistul ce forța gravitația, toate comediile, străchinile, ceaunele, cojoacele, mâncam mici, pastramă cu muraturi de la putină, unde varza căpata un roz Barbie (descoperit mult mai târziu), abia dupa toate acestea, și multe altele rămase departe, putea începe pentru mine școala.
Mi-ar plăcea ca astfel de repere să rămână în sufletele copiilor noștri, să le creăm amintiri despre întâlnirea cu magicianul, teatrul de păpuşi, cu atmosfera de bâlci, comediile și tiribombele, cu micii sfârâind pe grătare, cu muzica şi muzichia românească, cu Franny si Freddy, mascotele Festivalului.
Acum știți cum este, nu e obligatoriu să veniți, dar este absolut indispensabil să conectați copiii cu rădăcinile, iar rădăcinile încearcă să prindă viață aici aproape, lângă casa voastră englezească.
În plus anul aceasta aveți două zile, 30 și 31 mai. Va așteptam să sarbatorim împreună Ziua Copilului.
Vă spun din vreme, să aveți timp, să vă gândiți, răzgândiți, pentru că în final să veniți!
Avem datoria să cultivăm prietenia, să transmitem tradiția mai departe și să tinem vie bucuria de a fi împreună.
Cu prietenie,
Carmen Vornicu
