E aşa o blândețe în vorbele astea ardeleneşti că simți cum te înconjoară o stare de pace şi nimic rău nu ți se poate întâmpla.
Nu trebe să fi religios pentru asta, trebe numa să simți dulceața graiului.
Din Ardeal, până într-o clasă din Anglia, n-o fi calea prea lungă!
– L-am întrebat pe proful de PSE (personal and social education), pentru ce trebuie să învăț eu despre Muslim, la ce îmi foloseşte mie asta când o sa fiu adult? îmi spune Ruxi
– Şi ce ți-a răspuns?
– A zis să continui cu scrisul, că mai am ceva de scris şi acum vine pauza!
După un timp l-am întrebat din nou şi, ghici ce? M-a ignorat pur şi simplu!
Şi mi-am zis, păi nu mai bine mă duc eu în pauză să-mi văd de sandwichul meu?
Cum adică? Păi ar trebui să ştie răspunsul şi la 2 noaptea dacă îl scoli din somn şi să-l spună cu atâta entuziasm, încât, plecând de la vorbele lui, să ajungi la lecturi suplimentare.
– Ei, mami! Nici chiar aşa!
Ştii de ce cred eu că e de învățat despre Muslim sau orice altă religie?
Poate aşa întelegi că deşi suntem diferiți şi credem fiecare în altceva, de fapt suntem atât de asemănatori, cu toții am primit de la bunicii, părinții noştri, ceea ce suntem.
De cele mai multe ori aşa dobândim religia, o moştenim.
Ca urmare ea îşi pune amprenta pe noi şi ne trasează drumul, chiar dacă nu o practicăm.
E bine să ştim câte ceva din religia altora, că să ne împrietenim mai uşor cu ei, să avem un punct de plecare, să spargem gheața, să respectăm tradițiile altuia şi altul să le respecte pe ale noastre.
Că poate într-o zi o să ai un iubit muslim şi dacă ştii ceva despre religia lui poţi să-i impresionezi familia, sau poate şeful tău o să fie musulman şi-ți va fi mai uşor să poţi avea un dialog de la om la om, sau poate cea mai bună prietenă a ta va fi muslim şi tu vei crede ca Ramadan e vreo marcă de parfum!
Continuă să-i întrebi pe profesori, la ce-ți trebuie ție în viitor materia lor. Poate aşa aflați împreună răspunsul.
Ori îi bagi mai tare în ceață. Doamne feri!
