Halloween ul românesc sărbătorit la mama lui în Anglia e un bun prilej pentru adulți de a se reuni în jurul copiilor.
Când copiii prietenilor mei, au devenit, prietenii copiilor mei, pot spune ca viață mi-a zâmbit. Când copiii prietenilor mei îmi spun, vino să te îmbrățișez, știu că ceva tot am făcut bine.
Nu am înțeles importanța acestei sărbători până anul trecut când fiica mea a fost acasă la prietena ei în inima Yorkshire și mi-a spus că Halloween ul pentru englezi e ca un fel de Crăciun pentru noi.
Păi, dacă e un fel de Crăciun, atunci hai să ne ocupăm cum se cuvine. Și anul acesta cred că mi-a ieșit mai bine. Am decorat casa interior- exterior, am pus lumânări, ne-am strâns în jurul mesei dar mai ales ne-am bucurat.
De Halloween, nimic nu egalează momentul când deschizi ușa și o mogâldeață îți zice Trick or Treat.
Așa de frumoși au fost, pictați pe față, în costume speciale, am simțit nevoia la fiecare să mă las la înălțimea lor, le-am spus că sunt frumoși, ca au un costume deosebite, că sunt ‘înfricoșători’, le-am împărțit nu numai bomboane, cât bucuria că suntem împreună în această sărbătoare pe care numai ei o simt ca fiind tradiție, continuitate, iar eu sunt parte numai pentru a contribui la întregirea bucuriei lor, atât a alor mei, cât și a tuturor celor care mi-au bătut la ușă.
Am simțit că aerul vibrează diferit, când fiica mea a zâmbit în felul ei special, atunci când am deschis ușa și i-am vorbit primului copil.
Zâmbetul ei exprima ceva de genul “Cum poți? Cum poți?”
Atunci când reușesc să mișc ceva în ea am confirmarea că e bine. Ca să declanșezi asta în scepticismul celor 13 ani trebuie să te depășești în pic. Uf!
Am simțit cum mi se retransmite bucuria în urările părinților care așteptau pe trotuar, și ale căror fețe nu le vedeam în întuneric dar le simțeam zâmbetele în Happy Halloween ul trimis către mine.
Am avut flashuri cu un “Ne dați ori nu ne dați” dintr-un trecut îndepărtat, cu o fetiță și o bunică care completa traista fetiței cu covrigi de acasă, atunci când ea nu reușea să adune prea mulți.
Am admirat costumele trăsnite și sângele artificial aplicat cu măiestrie pe fețe de adolescenți, extrem de subțiri îmbrăcați, unii ca de vară, deși cred că n-au fost mai mult de 15 grade.
Și apoi a început să plouă, aproape torențial, soneria a devenit tot mai mută dar casa și inima au continuat să fie pline.
Am fost fericită de Halloween pentru că am dăruit. Câteodată pot dărui ceva într-o farfurie, câteodată un zâmbet, câteodată un cuvânt de care poate ai nevoie, câteodată o îmbrățișare, dar tot ce dăruiesc se întoarce la mine înzecit.
Halloween ul acesta a fost foarte generos cu mine. Și nici măcar n-am zis Trick or Treat.
