Carmen Vornicu

England through my eyes

My point of view

I believe that to write  an inspired word , there must be at least 1000 words read.

About me About Me

About me About Me

About me About Me

About me About Me

About me About Me

our latest post

Sunt cel mai prost elev de la școala online. Din ianuarie tot mi se “transmite în cască” că nu eu sunt elevul și tot nu înțeleg. Cum nu sunt eu elevul? Eu pornesc dimineața

Te-ai mutat aici ca și cum te-ai fi mutat la Timișioara, Cluj, Deva, Iaşi sau Bucureşti, cu toate ale tale. Cu tot ce însemni și te identifici tu.Cu mâncarea românească, cu muzica, cu obiceiurile,

Liber la zbor.

Fiecare zi vine cu lumina din zori dar deopotrivă ar trebui să aducă lumina și-n noi.Stăm cu toții în lockdown precum niște coconi sau bulbi cărora nu le-a venit timpul nașterii, înfloririi, ca și

Vine o zi când nimic nu merge și ești gata să urli la lună la 10 dimineața sau să-ți scrântești piciorul pe la 11, pentru că peste toate care-ți stăteau pe cap, în mult

Schimbi locul, schimbi norocul. O schimbare cât de mică, aduce cu sine altele, trebuie numai să îndrăznești să faci primul pas. Când schimbi țara nu ai cum să intuiești tot tăvălugul de senzații care

A doua zi de când am ajuns în Anglia, am închiriat o casă. Când ai copii nu-ți poți permite să stai prin diverse locuri, trebuie să le oferi o stabilitate, undeva. Pare neverosimil, dar

Când pleci undeva, nu uita să-ți iei simțul umorului, cred că dacă-l ai la tine poți depăşi orice. Numai cu moartea nu poți face haz de necaz, deși am văzut că parastasul are uneori

Vara trecută ne-am mutat în Anglia, o decizie care s-a conturat în timp, aș putea spune în ultimii cinci ani dinaintea mutării, confom întrebării, “ce ai făcut în ultimii cinci ani?”. Ce am făcut?

Writing, this essence of thought that is laid out on paper, is an aspiration towards something I cannot grasp. 

This is perhaps where the need to keep my thoughts agile comes from. I let them run around the fields, take them out into the air and sun. When my thoughts go crazy, I leave them in the rain, and forget them there, until they beg me to come inside, to warm up. There are moments in life that hurt, then I write to reach the familiar breath again, so that my soul will no longer be like a balloon, so that it will no longer float adrift, so that it will come back to me.

Some of our Best Reviews

Irina Calarasu

This is the most touching, logical, beautiful—I'm at a loss for words—essay about Romania I have ever seen in my life (and I have read many). Bravo! After reading all this, it’s hard to find my words! Congratulations! It’s a top article for Dilema! Best of luck, and be sure to gather your writings into a book! Good luck!

I am a huge fan of Carmen's articles. They are so good that I eagerly wait for the next one to be published. Thank you so much, Carmen. Best wishes!

Scroll to Top