Situația a fost sub control, până când din senin m-a traversat un gând. N-am scăpare! mi-am spus. Iar trebuie să intru în cursa cu obstacole pentru cumpărături, gătit și decorat. Și-am început cu decoratul pentru că pe ăsta tot îl amân de vreo 2 săptămâni.
Dar decoratul fără o temă e ca Leru-i ler fără Hrușcă, așa că am ales o temă mov ca tribut pentru Jubilee și Regină. Un prieten mi-a zis că am o temă, Crăciunul, dar și Crăciunul trebuie să-l mai asociez cu ceva că prea vine des și riscă să se banalizeze.
Acum vreo două luni parcă decoram de Crăciun, că ajung să mă întreb foarte serios dacă eu chiar am fost în viața mea în ultimul an sau numai m-am vizitat din când în când?
Altfel cum să-mi dispară așa încă un an, ca prin magie?
Și-l caut pe d-l Hrușca pe Spotify, înfig boxele în telefon, trag bradul în livingul englezesc, caut decorațiunile de anul trecut să le combin cu cele mov de anul acesta, pun volumul boxelor la 20 și când începe:
Coborât-o coborât
Raiule grădină verde
Maica sfântă-n tine șede.
Oare unde pa pământ
Raiule gradină verde…
Nu mai văd nici brad, nici globuri, ceva îmi blurează privirea, aerul devine greu și-mi trage una fix în plexul solar, încât aproape mă dezechilibrez, și-o iau repede spre ieșire, la aer, la frig, să nu-mi mai plece parchetul de sub picioare și Hrușcă să nu-mi mai mângâie timpanul până la implozie.
Pentru că Hrușcă poate să cânte oriunde, dar când cântă în livingul englezesc e pericol de supraîncărcare de dureri și doruri.
Inspir cu greutate aerul rece, precum peștele pierdut pe mal de insulă și după ce adun care ce bucați mai găsesc din mine mă întorc în living, la brad, la globuri și la
Linu-i lin și iară lin
Bate vântul cât e lin
Funză verde la mălin.
D-l Hrușcă e destul de convingător încât o chemă și pe fiica mea și ea vine, ba chiar se apucă temeinic de aranjat bradul deși se mai plânge că a renunțat la nu știu ce “debate” pe Discord.
Apoi, brusc, îl schimbă pe d-l Hrușcă cu Michael Bublé, Holly Jolly Christmas, ca după vreo 5 minute să zică: – Auzi, pun ce ascultai tu înainte!
Și lucrul ăsta a fost o fericire în sine, pentru că d-l Hrușcă s-a cam dat în spectacol după aceea și eu odată cu el, i-am cântat cam toate versurile, i-am stricat cam toate melodiile.
Fiica mea a tacut, a decorat bradul, a tacut, și a decorat, iar eu am știut că atunci se întâmpla magia acestui Crăciun pentru mine, când am dăruit o splendoare de trecut românesc unui prezent englezesc.
Acum îmi dau seama că văzut din afară bradul meu cu accente mov Jubilee, în amintirea Reginei, cu Linu-i Lin la volumul 20 pare ca nuca în perete, dar în capul meu își găsesc locul și logica și n-aș fi eu dacă nu le-aș combina și celebra pe toate ca într-un veritabil cocktail englezesc.
Off, linu-i lin!
Ștefan Hrușcă – Hoi’La
