Carmen Vornicu

England through my eyes

My point of view

I believe that to write  an inspired word , there must be at least 1000 words read.

About me About Me

About me About Me

About me About Me

About me About Me

About me About Me

our latest post

Cu fața către RO

În ce buzunar îți mai încape România?Unde o păstrezi când ești departe de ea? Cât timp mai acorzi României când diminețile te găsesc în alte zări, când oboseala zilei te păstrează ancorat în realitatea

Acesta este momentul!Acesta este momentul! a spus crainca de la BBC (“This is the moment!”), când Londra, the United Kingdom, Commonwealth și aș adăuga lumea întreagă, spun:-Thank you! Her Majesty Queen Elizabeth IIRegina și-a

D’ale lui Tudor

– Auzi mami? De ce îți zicem noi mami și nu Carmen?– Pentru că eu nu sunt o colegă de-ale tale, eu sunt mami pentru tine și sunt singura mami pe care o ai,

Mixat românește

Mă uit adânc în mine să văd ce mai găsesc bun, ce e de aruncat, mai e ceva ce poate fi reparat?Mereu găsesc câte ceva, am de lucru mereu.Ar fi funny să mă pun

Happy vinerea

Vine câte o dimineață în care mă cert cu Tudor pentru că se mișcă în reluare.Dar asta nu mă împiedică să-l conduc până la ușă, la fel ca în diminețile bune. Azi am anticipat

Orfan de război

Orice discuţie despre război reactivează în noi frânturi de poveşti, spuse cândva de către bunicii noştri. Pentru ei, povestea era de fapt viaţă trăită. Pe vremea războiului viaţa era grea, aşa începea câte o

Mă întreb deseori dacă plecarea din România mi-a deschis în background nişte aplicaţii ciudate care rulează de capul lor?Le ţin pe toate în echilibru aici în Anglia? În mare măsură, da. Pentru că fac

Aici Chimiță!

Când erau copiii mici, pe la 3 respectiv 5 ani, puneam înainte de culcare, în mijlocul patului, un sac imaginar și fiecare lua din sac o poveste pe care trebuia să o spună ca

Iată-ne așadar în Ziua de Crăciun! Începem perioada în care riscăm să scăpăm din mână lucrurile pe care le-am ținut în echilibru tot anul; numarul kilogramelor în plus; nevoia acută de dulce; distanțarea fața

– Mâine trebuie să mă îmbrac ca în al doilea război mondial.– Şi acum îmi spui? Ce crezi că pot să fac eu până mâine? Aaaa da, am o idee, ce-ar fi să te

Writing, this essence of thought that is laid out on paper, is an aspiration towards something I cannot grasp. 

This is perhaps where the need to keep my thoughts agile comes from. I let them run around the fields, take them out into the air and sun. When my thoughts go crazy, I leave them in the rain, and forget them there, until they beg me to come inside, to warm up. There are moments in life that hurt, then I write to reach the familiar breath again, so that my soul will no longer be like a balloon, so that it will no longer float adrift, so that it will come back to me.

Some of our Best Reviews

Irina Calarasu

This is the most touching, logical, beautiful—I'm at a loss for words—essay about Romania I have ever seen in my life (and I have read many). Bravo! After reading all this, it’s hard to find my words! Congratulations! It’s a top article for Dilema! Best of luck, and be sure to gather your writings into a book! Good luck!

I am a huge fan of Carmen's articles. They are so good that I eagerly wait for the next one to be published. Thank you so much, Carmen. Best wishes!

Scroll to Top